Pagina de start
Salut! Sunt atat de multe pagini pe Internet, de toate marimile si culorile, dedicate subiectului Emo, ca poti sa ametesti. M-am gandit ca ar fi bine sa fac si eu una. La momentul de fata, e in dezvoltare, pana va fi gata – merge si blogul asta.
Tema Emo este una foarte populara in ultimul timp. Parte datorita TV, parte datorita ziarelor, parte Internetului. Multi s-au plictisit deja sa discute doar despre muzica emo, vestimentatia emo, machiajul emo s.a.m.d. Apar tot mai multe subiecte de tipul “Emo si religia”, “Emo – afectiune psihologica”, “Emo = prostie? idiotenie? cretinism? sinucidere?”, tot mai multi oameni “iau atitudine”! Cica, sunt vinovati profesorii si parintii…si iubita/iubitul…si Internetul…si muzica…si toata lumea! Sau exact viceversa: nu e vinovat nimeni, asa sunt ei! Dar, daca ii intrebi de ce anume se fac acestia vinovati, nimeni nu stie sa raspunda clar, la fel cum sunt foarte putini cei care pot sa raspunda la intrebarea ce inseamna Emo, defapt? Sunt foarte putini cei care stiu cu adevarat ce este si cu ce se mananca acest curent, de unde a aparut si incotro se indreapta. Pe pagina mea, tocmai asta imi propun sa fac: sa adun sufiecinta informatie, pentru ca oricine sa poata sa isi formeze o opinie obiectiva.
Majoritatea celor care discuta subiectul, judeca superficial, bazandu-se, in special, pe stilul vestimentar al adeptilor curentului Emo, pe felul cum se manifesta acestia in societate, pe stirile de la *I*RealitateaTV, pe vorbele vecinului de la 2, foarte rar pe toate odata! Si mult mai rar numai dupa ce analizeaza toata informatia aceasta! Nimeni nu are rabdarea sa vada intreg tabloul! Aici, sper sa nu fie multi care procedeaza astfel. Dealtfel, nu imi propun sa fac blogul foarte popular, daca o sa gasesc zece persoane cu care sa am ce vorbi – cred ca o sa fie suficient.
Pentru cine este curios, daca sunt eu sau nu emo: depinde ce intelegeti prin asta! Nu, nu mi-am facut un hobby din a ma taia cu lama in fiecare vineri, nu am parul roz si nici freza mea nu atrage privirea pe strada, nu plang de fiecare data cand nu sunt inteles si nici tendintele sinucigase nu ma viziteaza prea des. Ascult muzica lor si imi place, admir stilul vestimentar (daca eram putin mai tanar, zau ca asi fi purtat si eu asa ceva), le dau dreptate in multe din ideile lor, imi place ca nu sunt inchistati in preconceptii. Eu, cand eram la varsta “potrivita”, nu stiam ca exista. Acum e tarziu. Dar undeva, in suflet…
Asta a fost “intro”… In curand o sa apara si primul post la care astept sa lasati comentarii. Have a nice evening!
